Produse



Veverita (Sciurus vulgaris)

Veverita (Sciurus vulgaris)

Veverita este un rozator foarte bine adaptat la viata arboricola, care populeaza padurile de conifere si pe cele de foioase. Pot fi intalnite atat in liziera acestor paduri, cat si in parcurile naturale mari. Fiind un animal sociabil, veverita se apropie de locuintele oamenilor, mai ales daca in preajma acestora sunt aflati pomi fructiferi. Arealul sau se intinde din Irlanda pana in Japonia. Lipseste din Asia Mica si a fost introdusa in Crimeea, Caucaz si in diferite parti ale Kazahstanului. In Romania poate fi intalnita in tot lantul carpatic, ajungand pe verticala pana la limita superioara a padurilor de conifere (1400-1500 m.). In Carpatii Rasariteni si in cei Apuseni specia populeaza padurile de conifere, patrunzand si in cele de fag. In Carpatii Meridionali exista un numar mai mare de exemplare din aceasta specie si coboara pana in zona padurilor de stejar (250 m altitudine).

Veverita are corpul zvelt, gatul distinct, botul alungit, urechile mari, terminate cu smocuri de par, care iarna devin mai dese si mai lungi. Membrele anterioare sunt mai scurte decat cele posterioare, care au labele mai lungi si mai inguste, terminate cu gheare robuste si ascutite. Coada este aproape egala cu lungimea corpului si este in intregime acoperita cu peri lungi. Aceasta este orientata in sus si poate fi curbata sau tinuta in prelungirea corpului. Blana veveritei este bogata, prezentand largi variatiuni individuale de culoare, mai putin sezoniere. Majoritatea specialistilor disting doua faze de culoare: brun-roscata si brun intunecata, pana la negru. In ambele cazuri culoarea ventrala este alba. Pe teritoriul Romaniei pot fi intalnite atat exemplare cu blana rosie cat si veverite cu blana brun-neagra, care ocupa aceleasi biotopuri. Cea mai cunoscuta si numeroasa populatie o reprezint? veveritele gri, care se intalnesc pe aproape intreaga suprafata a emisferei nordice (Europa, nordul Asiei, Orientul Indepartat si Japonia).

Lungimea medie a unei veverite este de 30-40 cm, cu tot cu coada (care poate masura intre 15 si 22 cm.) iar greutatea nu depaseste o jumatate de kilogram. Diferentele de valori pentru aceste dimensiuni intre cele doua sexe nu sunt semnificative.

Veverita consuma preponderent hrana vegetala, dar se poate hrani si cu animale foarte mici, insecte, pui de pasari sau oua. Consuma frecvent seminte de conifere, mai ales de pin, nuci, alune, jir, ghinda, fructe de padure, lastari tineri, frunze sau scoarta unor esente lemnoase.

Perioada de reproducere incepe din primele luni ale anului si tine pana la sfarsitul verii. O femela poate da nastere la doua generatii de pui pe an. Gestatia dureaza 6 saptamani, iar o sarcina normala numara de la 2 la 7 pui. Puii ating maturitatea sexuala dupa un an de la nastere. In mediul natural, o veverita poate trai intre 5 si 7 ani, iar in conditii de laborator durata medie de viata este de 8-10 ani.

Desi blana acestor animale nu este foarte rezistenta si nu prezinta calitati deosebite, ea este valorificata in multe dintre tarile lumii, Rusia detinand un record in acest sens. Populatiile mari de veverite pot distruge daune semnificative pepinierelor de conifere sau livezilor. Au insa si o actiune pozitiva in raspandirea semintelor unor esente lemnoase de padure in locuri putin accesibile omului.

Printre cele peste 300 de specii existente cunoscute, amintim: Veverita roscata (Sciurus vulgaris), Veverita dungata (Tamias striatus), Ratufa (Ratufa indica) - cea mai mare specie de veverita cunoscuta

Sursa :Corina Dovinca